s[ fiu doar eu cu mine în a\ternutul meu,
	14	Tu m[’nsp[imân@i cu visuri, \i’n spaime pui vedenii,
	15	zburdalnicul meu suflet rupându-mi-l de duh
		\i oasele, de moarte.a
	16	C[ nu tr[iesc cât veacul, s[’ndur la nesfâr\it;
		hai, las[-m[ în pace cu via@a-mi g[unoas[!...
	17	Ce-i omul, c[ Tu Însu@i l-ai ridicat în sl[vi?
		ce-i omul, ca Tu Însu@i s[ nu-l scapi din vedere,b
	18	s[ ai un ochi asupr[-i din sear[ pân[’n ziu[
		\i’n ceasu-i de odihn[ s[-l iei la întreb[ri?
	19	O, pân[ când m[’nv[lui, \i pân[ când m’acoperi,
		\i pân[ când n’am tihn[ nici s[-mi înghit scuipatul?
	20	Dac’am gre\it, ce oare pot face eu? hai, spune-mi,
		Tu, Cel ce pân’\i gândul din om îl sfredele\ti?!
		De ce m’ai pus pe mine s[-#i stau, eu, împotriv[,
		\i sarcin[ s[-#i fiu?c
	21	De ce f[r[delegea Tu nu vrei s[ mi-o ui@i
		\i pentru ce p[catul din mine nu mi-l speli?...
		|i-acum, merg în p[mânt;
		curând s’o face ziu[, dar eu nu voi mai fi.”